Ce culoare are un patricid? La ce sunt buni taţii pe lumea asta? Ce e Răul? La toate aceste întrebări etern umane încearcă să răspundă naratorul fără nume din romanul lui Mario Sabino. Să fie oare Viitorul, cartea la care scrie protagonistul, o posibilă cheie de interpretare a faptelor sale? Şi dacă este, în ce măsură o concepţie filozofică sau credinţă personală poate justifica o crimă, orice crimă, nu doar uciderea tatălui?