Acolo unde memoria nu mai poate duce adevărurile şi cunoştinţele, intervin Iubirea, Dragostea, Mila şi Credinţa. De asta în cartea de faţă am încercat să reţin, din multele pagini realizate cu părintele Iustin Pârvu, în cîteva cărţi de convorbiri, doar acele lucruri, sfaturi, gînduri, pilde care pot să fie memorate uşor, care au virtutea “vorbei de duh”, care plac urechii, cugetului şi inimii. Evident că e vorba de reflecţii ale părintelui Iustin, de lucruri cu care s-a identificat, dar şi de vorbe şi pilde pe care oamenii le aşteaptă de la el, cu care creştinii vor, la rîndul lor, să se identifice. înţelepciunea este reflexul experienţei de viaţă, a experienţei în spaţiul memoriei, a aflării - prin truda inimii şi a gîndului – a expresiei ziditoare. Că nimic nu zideşte mai trainic pe acest pămînt ca vorba, că nu există liant între fapte mai puternic decît cuvîntul. Sau, cum spunea cineva, şarjînd, înţelepciunea este ceea ce rămîne după ce ai uitat tot ce ai învăţat...! (Adrian ALUI GHEORGHE)